Emisiuni

Profesionistii Zambetului – Repozitionarea de nerv mandibular in implantologie

Profesionistii Zambetului – Repozitionarea de nerv mandibular in implantologie
Sambata, 16 februarie 2019, de la ora 08.30, pe Realitatea TV.
Invitati: Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara, si Dr. Stefania Iancu, medic rezident specializare protetica dentara.
Emisiune sponsorizata de Clinica Dr. Barbu (www.clinicadrbarbu.ro).
Un proiect ARENA Communications.

Astazi, perspectivele din stomatologie s-au schimbat radical, iar aceasta, mai ales datorita noilor tehnici din implantologie!

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Exista foarte multe cauze pentru care pacientii pierd dinti. Nu mai este tratamentul de pe vremuri, in care trageam de dinti cat puteam de mult, sa pastram dintii cat putem mai bine… Pentru ca, acum, avand la indemana implantologia, pentru ca am evoluat foarte mult in ultimii 40 de ani, nu mai este nevoie ca acei dinti sa ramana pe termen foarte lung in gura. Pentru ca… ceea ce nu stie lumea si ceea ce nu vede pacientul… nu vede ce se intampla cu osul. Dintele este pe pozitie, totul este in regula, este usor mobil, poate nu il deranjeaza acum, dar in cinci ani. cat sta cu dintii cu mobilitate si cu parodontoza, in acei cinci ani, el nu va mai putea beneficia de implant.

De fapt, si in cazul acestor pacienti exista solutii de implantologie, dar nu atat de simple precum clasicul implant!

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Noi trebuie sa facem foarte multe interventii, pentru ca, intr-un final, pacientul sa ajunga sa aiba dinti. Asta inseamna ca, daca noi asteptam prea mult sa se topeasca osul, ca are parodontoza si a avut proteza care preseaza pe os, cu cat sta mai mult, cu atat pacientul va putea obtine mai greu un implant.

Specialistii domeniului ajung sa utilizeze tehnici elaborate, dar care pot reda zambetul pacientilor!

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Exista foarte multe tehnici care evita anumite interventii doar pentru ca sunt mai complicate, dar nu inseamna ca o tehnica mai complicata da un rezultat mai prost. O tehnica mai complicata poate sa dea un rezultat mai bun decat o tehnica care vrea sa evite aceasta… De exemplu, vorbesc de o tehnica mai complicata: repozitionarea de nerv! Repozitionarea de nerv este o tehnica grea, foarte grea, nu multa lume stie sa faca. In total in lume sunt cam 100-150 de persoane maximum care stiu sa faca aceasta tehnica, prin care se muta nervul din mandibula ca sa poata permite plasarea unui implant. Asta inseamna ca, acolo, daca nu lucrezi cu atentie, pacientul poate sa ramana cu anestezie – cu buza amortita, sa nu mai simta buza, obrazul, osul, gingia… nu mai simte nimic in zona respectiva. Nu se intampla daca lucrezi cu grija!

In principal, pacientii care au suferit resorbtii osoase grave si isi doresc implanturi dentare pot ajunge sa aiba nevoie de asemenea interventii!

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Culmea e ca, de multe ori, sunt pacienti tineri care ajung sa aiba nevoie de aceasta operatie. Inca au dinti in gura. De exemplu, am avut pacienti care au avut dinti in toata gura si, pe o anumita parte, au pierdut de mai multi ani niste dinti, nu au pus implant si, pe masura ce trece timpul, osul se topeste. Adica in trei ani se topeste cam 60% din volumul osos. Daca au avut o proteza, proteza aceea grabeste foarte mult retractia osului si, atunci, ajung la aceasta repozitionare de nerv. Am avut foarte multi pacienti tineri care veneau la mine si spuneau: „Nu mai am alta solutie! Mi s-a spus ca imi trebuie proteza!“ Si, totusi, la 37 de ani nu as pune o proteza… Ce faci pana la 87 de ani? Stai cu proteza? Nu mai ramane nimic. Se transforma intr-un creion mandibula. Si, atunci, se foloseste aceasta tehnica. Se foloseste la pacientii cu parodontoza si se foloseste la pacientii care au avut esecuri in antecedente. Au avut diverse interventii, au avut esec, osul s-a topit, pentru ca a fost infectat si, atunci, daca se incearca sa se faca o alta aditie de os, este sortita esecului… Este si mai greu, pentru ca zona mandibulara din spate este cea mai grea zona, este cea mai dificila, cu cel mai mare risc de esec, pentru ca osul nu are sange destul ca sa accepte ceea ce ii punem noi acolo ca aditie de os. Aditia de os in zona respectiva este mai greu de facut. Osul de la mandibula este destul de compact si nu are destul aport sanguin, nu are vascularizatie buna si, atunci, daca eu vin sa pun un corp strain acolo, nu-l va accepta – corp strain, o aditie de os de orice fel. Daca, in schimb, pun osul pacientului, acela e mai usor de acceptat. Dar cea mai simpla tehnica este pentru pacient o singura interventie, aceasta repozitionare de nerv. Am invatat-o in Israel, acum peste zece ani. De atunci, am tot fost acolo, in Israel, pentru ca ei sunt printre primii deschisi la aceasta tehnica si o folosesc pentru implantologie, ceea ce inseamna ca, din punctul de vedere al calitatii vietii, pacientul este cel mai bine tratat prin aceasta tehnica mai complicata, prin repozitionarea de nerv. Pentru ca el, in trei luni, are lucrare. Orice alta interventie de aditie de os poate sa dureze pana la 6-8 luni, pana la un an pana sa fie gata. La repozitionarea de nerv, scoatem nervul, e adevarat. Se sperie un pic mai tare pacientii cand aud asta (de multe ori, si doctorii se sperie cand aud de mutarea nervului!), dar este ceva ce poate fi controlat si, daca noi putem sa controlam si vedem foarte clar nervul, nu il lezam.

Repozitionarea de nerv mandibular si implanturile se realizeaza in aceeasi sedinta?

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Simultan! Acesta este avantajul! In aceeasi interventie! Si implanturile in aceasta zona se integreaza perfect. Am avut chiar un studiu facut pe 70 de pacienti si am avut si trei articole publicate pe aceasta tema, pe repozitionare de nerv, in niste reviste din America, in care am si aratat rata de succes de suta la suta. Nu am avut niciun implant pierdut in aceasta zona. Interventia a durat mai mult decat o interventie normala de implant, doua ore, doua si jumatate, dar in trei luni pacientul este gata.

Dar de ce anume se ajunge la asemenea resorbtii ososase grave?

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Pentru vremurile in care aveam de extras dinti, erau dintii extrasi, se slefuiau dintii vecini si se facea o punte. Ca rezultat pe termen scurt, era perfect. In doua saptamani era gata, trei saptamani, poate o luna… Dar, pe termen lung, acei doi dinti, de fapt, erau afectati, pentru ca erau slefuiti. In zece ani, pacientul pierdea dintii si, dupa aceea, avea nevoie si de aditie de os. Ce se intampla? In timp, osul se topeste. E ca un muschi pe care nu il folosim, ca un organ pe care nu il folosim. Se atrofiaza si, atunci, daca zece ani nu se foloseste osul respectiv, in timp, se topeste osul. Dar se poate topi in doua sensuri: in sens lateral, iar atunci se face din ce in ce mai subtire si, daca nu il ingrosam, nu putem sa punem implant, sau se topeste in sens vertical, ceea ce e mult mai greu de refacut. E ca si sum noi vrem sa ne ingrasam: e mai usor sa ne ingrasam, dar e mai greu sa ne inaltam! Este foarte simplu sa facem o aditie de os pe lateral, dar e mult mai greu sa facem pe vertical. Si, atunci, in loc sa facem ceva ce, teoretic, este mai greu… desi am facut foarte multe tehnici de aditie de os pe vertical care au mers bine, dar nu ma intereseaza neaparat sa mearga bine, ma intereseaza ca pacientului sa-i fie mai simplu cu interventia… si, atunci, e mai simplu sa ii faci repozitionare de nerv in care, in aceeasi sedinta, pui si implantul si indepartezi nervul, faci si aditie de os daca este nevoie, iar in trei luni ai terminat.

Asadar, repozitionarea de nerv poate fi, in aceste situatii, solutia adecvata!

Prof. Univ. Dr. Horia Barbu, medic primar chirurgie dento-alveolara: Aditia de os pe vertical, pe termen lung, nu rezista si sunt foarte multe studii si am vazut si eu pe cazurile pe care le-am facut, din experienta pe care o am pe aditiile de os pe vertical, ca, din ceea ce fac, din ceea ce am obtinut pe vertical, o treime se pierde. Deci il chinui pe pacient, dar in final ramai doar cu doua treimi din ce ai obtinut initial, cand se pierde si deja ai pus implantul. Implantul se expune in gura, implantul trebuie indepartat, trebuie inserat alt implant, alta interventie… Morbiditatea e mare! Pacientul sufera, trece prin niste traume, prin niste interventii… si nu sunt usoare. Totusi, e zona fetei. Se umfla foarte des dupa interventiile acestea mai mari, mai ales daca sunt mai multe, rata de esec creste, de cate ori faci o alta interventie este o cicatrice in zona respectiva… Ideea este sa nu faci foarte multe interventii. Sa faci o interventie, dar cea care trebuie!

Este foarte important, asadar, sa avem grija de dintii nostri, sa mergem periodic la dentist si sa ne protejam de acest dusman tacut, boala parodontala, care poate duce, in timp, la resorbtii osoase si la pierderea dintilor!

Dr. Stefania Iancu, medic rezident specializare protetica dentara: Ce se intampla… Practic, singura cauza a parodontozei sunt bacteriile. Toti ceilalti factori care fac ca afectiunea sa avanseze tot mai mult sunt doar factori favorizanti. Pacientul nu trebuie sa neglijeze, inca de la inceput, simpla sangerare la periaj, chiar si la mancat. Pornind de la sangerarea aceasta, care este inceputul, este gingivita, se poate ajunge la parodontoza. Odata cu vizita la medicul specialist, se poate implementa un tratament care sa mentina sub control resorbtia osoasa. Putem opri si mentine la un anumit nivel aceasta resorbtie. In lipsa unui tratament adecvat, in lipsa unui plan de tratament, care este unic pentru fiecare pacient in parte, parodontoza duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt, la pierderea dintilor. Pierderea dintilor in urma bolii parodontale duce, cu atat mai mult, la o resorbtie mai mare a osului. De aici si necesitatea anumitor pacienti de a efectua acest tratament implantar cu tehnica de repozitionare. Unul dintre factorii favorizanti principali… sunt, de fapt, mai multi factori: medicamentele, afectiuni de fond ale pacientilor… Tartrul, banalul tartru, duce, in timp, la o afectare mai mare a dintilor, la mobilitate crescuta a acestora… Afectiuni hormonale, fumatul… Sunt factori multipli, cumulati, care concura la pierderea osoasa, la topirea lenta a osului. In afara de factorii ce tin de pacienti, din pacate, in urma lucrarilor protetice, pacientii pot sesiza sangerarea in jurul lucrarilor protetice. Similar, lucrarile protetice pot retentiona bacterii si, prin retentia aceasta, se duce, in timp, la crearea  unei infectii in jurul dintelui si, ulterior, la inflamatie cronica, care, la fel, duce la resorbtia osului.

Asadar, si lucrarile protetice trebuie foarte atent realizate pentru un tratament stomatologic de succes!

Dr. Stefania Iancu, medic rezident specializare protetica dentara: Un mare plus in tratamentul protetic este realizarea slefuirilor dentare cu finisajele finale, facute sub magnificatie. Ce inseamna aceasta? Sa folosim intotdeauna, la prepararea dintilor, la preparatiile care se fac pentru lucrarile protetice, fie lupele, fie microscopul si, astfel, calitatea de imbinare a lucrarilor protetice, fie ca vorbim de coroane dentare sau de fatete dentare, sa fie foarte fina, foarte neteda, sa fie aproape imperceptibila intre dintele preparat si lucrarea protetica.

Astfel, noile tehnici din stomatologie ne pot reda zambetul dorit, dar este esential sa mergem periodic la medicul stomatolog, sa incercam sa prevenim toate aceste probleme si sa ne informam asupra variantelor de tratament!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *